Cristi Tabara: Bine v-am regasit! Stiti cum se spune?! Care este diferenta intre un barbat si un copil? Costul jucariilor. E adevarat insa ca aceasta ar fi o jucarie prea mare insa ca sa imi satisfac eu placerea de joaca langa un asemenea excavator. Si de fapt, nici macar despre joaca este vorba, sau daca vreti este vorba despre joaca unor oameni care se pricep foarte bine la un anumit lucru: la facut autostrazi.
Autostrada Transilvania, cea despre care s-a vorbit foarte foarte mult. Ba a inceput, ba s-a oprit, ba continua lucrarile. Ba s-a semnat, ba nu s-a semnat contractul. Ba sunt, ba nu sunt bani. Ei bine, pana la urma lucrurile s-au rezolvat: Autostrada se construieste.
Noi suntem chiar undeva la km 27 al unui tronson care e pe langa Cluj. Haideti sa va spunem asa, in mare, pe langa Cluj.

De ce am venit aici? Pentru ca ne intereseaza doua lucruri, mari si late. O data: cum stam cu Autostrada si doi: ce s-a intamplat cu cei care au avut, sa spunem, pamanturi pe traseul autostrazii. Oameni, care intr-un fel sau altul, au devenit miliardari, unii dintre ei, in lei, e adevarat in lei vechi, nu in lei noi, dar suna bine oricum: miliardarii Autostrazii. Insa, ce fac acesti oameni cu banii? Ce au facut cu banii? In ce i-au investit? Au stiut in ce sa investeasca? In fond si la urma urmei cine si cum castiga de pe urma acestei autostrazi, care va ramane, de la un punct incolo, de la un anumit an incolo, cand va fi gata, Romaniei.
Ei bine, despre toate aceste castiguri, mici si individuale, investite, neinvestite, povestim in emisiunea de azi. Si credeti-ma nu va fi o emisiune anosta, si nu va fi o emisiune tehnica. Va fi o emisiune, as spune, surprinzatoare despre niste povesti, care aparent nu au legatura cu lumea baietilor care se joaca cu jucarii mari.

Sa incepem cu inceputul, adica cu Autostrada insasi la care americanii au reluat lucrul dupa ce s-au inteles cu Statul roman atat asupra legalitatii contractelor, cat si asupra felului in care se vor face platile.
Ce ne intereseaza pe noi este sa vedem daca se lucreaza si cum. Pentru asta am mers langa Cluj, acolo unde este cel mai mare front de lucru al Autostrazii Transilvania. Stam si inghetam undeva aproape de miezul noptii, la km 21 al Sectiunii 2B, dintre Campia Turzii si Gilau, a Autostrazii Transilvania. Se munceste. Acum, teoretic, in 2013 va fi gata. Probabil ca si practic, pentru ca in fond si la urma urmei, daca stam si ne uitam bine la ce se intampla in jurul nostru, chiar vedem ca se lucreaza.

Incredibila mobilitate pentru niste scule atat de grele. In orice caz, daca stai macar vreo 2-3 ore pe un frig ca acesta, intr-un santier de o asemenea amploare, iti dai seama ca o autostrada se naste foarte foarte greu. E un trafic incredibil aici. Probabil ca va fi comparabil cu traficul de pe viitoarea autostrada atunci cand va fi gata. Cert este ca esti aproape dat peste cap, esti coplesit de toate autovehiculele de felul acesta. Tocmai au trecut vreo 40 de tone de pamant prin spatele meu, si daca am sta aici, ati vedea ca la fiecare 30 de secunde, poate un minut, trece un asemenea camion.

Nu e suficient insa, ca se lucreaza, cata vreme nu stim ce anume se construieste si daca produsul final isi merita banii.

Va spun sincer insa ca ingineria mea s-a dus cu mult timp in urma, dar am sa incerc sa va explic pe unde ne aflam. Acesta este locul peste care, la un moment dat, va trece un viaduct, pentru ca solutia pentru Autostrada Transilvania presupune mai degraba viaducte, adica traversari, si nu spargeri. Pare mai economic, mai bun, mai la zi sa construiesti viaducte. Adica: simplu. Sunt aici 12 coloane, care au fost turnate la 24 m adancime, peste care la un moment dat se va turna o placa. Pe placa se va face o elevatie, cu alte cuvinte, va incepe viaductul. Se lanseaza de aici incolo traversele si se tot foreaza. Dupa cum vedeti, acolo in spate, se lucreaza cu toate ca e noapte.
Va arata frumos, va arata, in sfarsit, ca o autostrada occidentala. Cei care au avut posibilitatea sa mearga in occident, au avut posibilitatea sa vada niste viaducte spectaculoase. Daca ati mers, sa spunem, in Italia, trecerea spre Franta, ati vazut pe acolo, sa spunem prin zona Genova, ceva foarte foarte impresionant. Poate ca asa ceva se va vedea si in Romania. Raspuns: in 2013.

Insa cel mai bine este sa vorbim cu constructorii insisi. Seful de lucrari este Michael Mix, un American 100% predestinat sa fie toata viata pe drumuri. Nascut in Missouri, crescut in Hawaii, mutat in Kansas, casatorit si cu trei fete, Mike traieste pe santiere de la 17 ani. De 4 ani e in Romania, cu sotia si cu una dintre fiicele sale.

Michael Mix: Cel mai important lucru la o autostrada e logistica. Cum sa muti milioane de tone de materiale dintr-un loc in altul. Asta e provocarea. Munca, excavatiile, echipamentul, sunt toate acolo. Noi vrem sa ne concentram pe planificare si pe executie.

Cristi Tabara: Lucrati mai ales cu muncitori romani. Sunteti multumiti de ei?

Michael Mix: Avem cam 97% muncitori romani. E o mare satisfactie sa ii pui la lucru. Vor sa invete, le pasa mult de siguranta muncii, iar noi suntem foarte preocupati de siguranta, suntem multumiti. Vom avea nevoie de si mai multi oameni, asa ca vrem sa atragem cat de multi muncitori calificati putem.

Cristi Tabara: Ce anume asteptati de la un muncitor cand il angajati? Ce trebuie sa stie sau sa faca?

Michael Mix: Depinde cum ajunge aici. Unii conduc camioanele grele. De fapt, n-au lucrat niciodata pe echipamente atat de mari, si le cerem sa fie atenti, sa se asigure ca circula in siguranta si ca isi fac treaba pe durata intregului schimb.

Cristi Tabara: Din ce vad eu, soferii sunt foarte buni. Bineinteles nu sunt un profesionist, pot sa imi dau seama doar ca se misca si ca isi fac treaba. Sunteti multumiti de ei?

Michael Mix: De fapt, la camioanele acestea, secretul e ca trebuie sa fie sub cupa. De fiecare data cand excavatorul scoate o cupa de pamant, trebuie sa fie si un camion acolo. Aceasta este eficienta pe care o cautam. In plus, incercam sa scurtam distanta cat mai mult ca sa mutam materialul. Aceasta este provocarea pentru noi.

Cristi Tabara: Apropo de localnici, ati avut dificultati cand ati vorbit cu ei, cand incercati sa-i convingeti ca aceasta autostrada trebuie sa treaca pe aici, si ca trebuie sa faca sacrificii, cum ar fi sa renunte la pamantul sau sa accepte faptul ca prin satele lor vor trece camioane?

Michael Mix: Inca o data, am aflat ca oamenii din aceasta regiune inteleg importanta autostrazii.